CCR, Decizia 1089/2026: conflict Parlament–Guvern pentru OUG adoptate de Guvernul demis

Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis cererea formulată de președintele Camerei Deputaților și a constatat că există un conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și Guvernul României, pe de altă parte, generat de exercitarea de către Guvern a competenței de a adopta o ordonanță, astfel cum este prevăzută la art.108 alin.(1) din Constituție, în afara cadrului constituțional reglementat la art.110 alin.(4) din Constituție.

Rezumat

Curtea a constatat că Guvernul și-a exercitat competența de a adopta ordonanțe de urgență cu depășirea rolului său constituțional, întrucât ordonanțele adoptate de Guvern după ce acesta a fost demis prin moțiune de cenzură nu se încadrează în competența de îndeplinire numai a actelor necesare pentru administrarea treburilor publice stipulată în art.110 alin.(4) din Constituție.

Argumente

– Principiul separației și echilibrului puterilor, prevăzut de art.1 alin.(4) din Constituție, impune ca fiecare autoritate să-și exercite atribuțiile sale în limitele stabilite de Constituție. Obligația respectării Constituției și a legilor, consacrată de art.1 alin.(5) din Constituție, se aplică inclusiv atunci când autoritatea apreciază că acțiunea sa ar răspunde unei nevoi publice urgente.

– Prin moțiunea de cenzură, Parlamentul și-a exercitat dreptul de a retrage încrederea Guvernului și de a pune capăt mandatului politic al Guvernului, iar adoptarea ulterioară a unei ordonanțe de urgență de către același Guvern înlătură consecința practică a acelei decizii parlamentare.

– Loialitatea constituțională în raporturile dintre Guvern și Parlament presupune ca Guvernul să recunoască efectul votului de cenzură asupra propriului mandat. A accepta contrariul ar permite ca un Guvern demis să stabilească, printr-o apreciere proprie a urgenței, durata efectivă a competenței sale de legiferare. Or, tocmai Parlamentul este autoritatea care, prin retragerea încrederii, a încheiat mandatul politic în cadrul căruia acea competență putea fi exercitată.

– Curtea a reținut și că posibilitatea acordată Guvernului de a asigura continuitatea până la instalarea unui Guvern cu puteri depline nu echivalează cu prelungirea mandatului politic în forma sa anterioară, întrucât Constituția distinge între Guvernul care exercită mandatul întemeiat pe încrederea Parlamentului și Guvernul care, după încetarea acelui mandat, asigură administrarea treburilor publice până la învestirea succesorului său. A accepta o teză contrară, ar însemna că Parlamentul nu mai exercită controlul asupra Guvernului, ci că Guvernul este cel care controlează puterea legiuitoare.

*

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Document neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea Curții Constituționale.

COMUNICAT DE PRESĂ II, 22 octombrie 2026.pdf